ERUCTÁ, eructéz, vb. I. Intranz. (Med.) A râgâi. – Din fr. éructer. (Sursa: DEX '98 )
ERUCTÁ vb. I. intr. A râgâi. [< fr. éructer, lat. eructare]. (Sursa: DN )
ERUCTÁ vb. intr. a râgâi. (< fr. éructer, lat. eructare) (Sursa: MDN )
ERUCTÁ vb. v. râgâi. (Sursa: Sinonime )
eructá vb., ind. prez. 1 sg. eructéz, 3 sg. și pl. eructeáză (Sursa: Ortografic )
| eructa verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) eructa | eructare | eructat | eructând | singular | plural |
| eructează | eructați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | eructez | (să) eructez | eructam | eructai | eructasem |
| a II-a (tu) | eructezi | (să) eructezi | eructai | eructași | eructaseși |
| a III-a (el, ea) | eructează | (să) eructeze | eructa | eructă | eructase |
| plural | I (noi) | eructăm | (să) eructăm | eructam | eructarăm | eructaserăm, eructasem* |
| a II-a (voi) | eructați | (să) eructați | eructați | eructarăți | eructaserăți, eructaseți* |
| a III-a (ei, ele) | eructează | (să) eructeze | eructau | eructară | eructaseră |
* Formă nerecomandată
