Dex erodare, erodare, definiţie erodare, dex.ro Mobile

ERODÁRE, erodări, s. f. Acțiunea de a (se) eroda și rezultatul ei; eroziune. – V. eroda. (Sursa: DEX '98 )

ERODÁRE s.f. (Rar) Eroziune. [< eroda]. (Sursa: DN )

ERODÁRE s. 1. v. eroziune. 2. (concr.) coroziune, eroziune, roadere, (pop.) mâncătură, rosătură. (S-a produs o ~.) (Sursa: Sinonime )

erodáre s. f., g.-d. art. erodării; pl. erodări (Sursa: Ortografic )

ERODÁ, pers. 3 erodează, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a suferi o eroziune; a (se) roade. – Din fr. éroder. (Sursa: DEX '98 )

A SE ERODÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre terenuri, soluri etc.) A suferi o eroziune; a se roade. /<fr. érroder, lat. erodere (Sursa: NODEX )

ERODÁ vb. I. tr., refl. A produce sau a suferi o eroziune; a (se) roade. [< fr. éroder, cf. lat. erodere – a roade]. (Sursa: DN )

ERODÁ vb. tr., refl. 1. a produce, a suferi o eroziune; a (se) uza prin frecare. 2. (fig.) a (se) degrada. (< fr. éroder, lat. erodere) (Sursa: MDN )

ERODÁ vb. (GEOL., GEOGR.) a (se) roade, a (se) săpa, (reg.) a (se) coptorî, a (se) coptoroși, (fig.) a (se) mânca, a (se) spăla. (Apele ~ solul.) (Sursa: Sinonime )

erodá vb., ind. prez. 3 sg. erodeáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări

eroda verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) eroda	erodare	erodat	erodând	singular	plural
		(a) eroda	erodare	erodat	erodând	—	—

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	—	—	—	—	—
	a II-a (tu)	—	—	—	—	—
	a III-a (el, ea)	erodează	(să) erodeze	eroda	erodă	erodase
plural	I (noi)	—	—	—	—	—
	a II-a (voi)	—	—	—	—	—
	a III-a (ei, ele)	erodează	(să) erodeze	erodau	erodară	erodaseră

erodare substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	erodare	erodarea
nominativ-acuzativ	plural	erodări	erodările
genitiv-dativ	singular	erodări	erodării
genitiv-dativ	plural	erodări	erodărilor
vocativ	singular	erodare, erodareo
vocativ	plural	erodărilor