ERÍSTICĂ s.f. Arta de a controversa, folosind argumente subtile sau artificii sofistice. [< fr. éristique, cf. gr. eristikos < erizein – a discuta în contradictoriu]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

erístică s. f., g.-d. art. erísticii (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

ERÍSTIC, -Ă, eristici, -ce, adj., subst. 1. Adj. Care aparține eristicii, referitor la eristică. ◊ Școala eristică = nume dat școlii filozofice din Megara, datorită înclinării ei spre controverse. 2. S. f. Artă a disputei, a controversei, care folosește argumente subtile sau recurge la artificii sofisticate. 3. S. m. și f. Adept al eristicii. – Din fr. éristique. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ERÍSTIC, -Ă adj. Referitor la eristică. ◊ Școala eristică = nume dat școlii din Megara, datorită înclinării ei spre controverse. // s.m. și f. Adept al eristicii. / < fr. éristique]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

ERÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la eristică. ♦ școală ~ă = nume dat școlii filozofice din Megara (Grecia antică), datorită înclinării ei spre controverse. II. s. m. f. adept al eristicii. III. s. f. arta de a controversa, cu argumente subtile sau artificii sofistice. (< fr. éristique, gr. eristikos) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

erístic adj. m., pl. erístici; f. sg. erístică, pl. erístice (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard