Dex erija, erija, definiţie erija, dex.ro Mobile

ERIJÁ, erijez, vb. I. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „în”) A-și atribui fără nici un drept o situație, un rol care conferă autoritate, a se da drept..., a voi să treacă drept... – Din fr. ériger. (Sursa: DEX '98 )

ERIJÁ vb. I. refl. A-și aroga ilegal o autoritate, un rol etc., a se da drept... [P.i. 3,6 -jează, ger. -jind. / < fr. ériger, cf. it., lat. erigere – a înălța]. (Sursa: DN )

erijá (erijéz, eriját), vb. – A ridica, a înălța. – Var. (înv.) erige. Fr. ériger. Pentru var. cf. dubletele corija-corije, dirija-dirije, etc. (Sursa: DER )

erijá vb., ind. prez. 1 sg. erijéz, 3 sg. și pl. erijeáză, 1 pl. erijăm; conj. prez. 3 sg. și pl. erijéze; ger. erijând (Sursa: Ortografic )

A SE ERIJÁ mă ~éz intranz. A-și atribui fără nici un drept un rol sau o situație care conferă autoritate. ~ în rol moralist. /<fr. ériger (Sursa: NODEX )

erija verb		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) erija	erijare	erijat	erijând	singular	plural
		(a) erija	erijare	erijat	erijând	erijează	erijați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	erijez	(să) erijez	erijam	erijai	erijasem
	a II-a (tu)	erijezi	(să) erijezi	erijai	erijași	erijaseși
	a III-a (el, ea)	erijează	(să) erijeze	erija	erijă	erijase
plural	I (noi)	erijăm	(să) erijăm	erijam	erijarăm	erijaserăm, erijasem*
	a II-a (voi)	erijați	(să) erijați	erijați	erijarăți	erijaserăți, erijaseți*
	a III-a (ei, ele)	erijează	(să) erijeze	erijau	erijară	erijaseră

* Formă nerecomandată