ERGOTÍSM1 s. n. (Livr.) Manie de a șicana, de a sâcâi, de a agasa. – Din fr. ergotisme. (Sursa: DEX '98 )
ERGOTÍSM2 s. n. Boală provocată de consumarea cerealelor atacate de cornul-secarei; intoxicație cu ergotină. – Din fr. ergotisme. (Sursa: DEX '98 )
ERGOTÍSM1 s.n. (Franțuzism) Manie de a sâcâi, de a șicana. [< fr. ergotisme]. (Sursa: DN )
ERGOTÍSM2 s.n. Intoxicație cu ergotină. [< fr. ergotisme]. (Sursa: DN )
ERGOTÍSM1 s. n. manie de a sâcâi, de a șicana. (< fr. ergotisme) (Sursa: MDN )
ERGOTÍSM2 s. n. intoxicație gravă cu ergotină. (< fr. ergotisme) (Sursa: MDN )
ergotísm (manie, boală) s. n. (Sursa: Ortografic )
| ergotism substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | ergotism | ergotismul |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | ergotism | ergotismului |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
