EREZÍE,erezii, s. f. 1. Doctrină sau credință religioasă care ia naștere în sânul unei biserici, abătându-se de la dogmele consacrate și care este condamnată de biserica respectivă. 2. Fig. greșeală, eroare, rătăcire. – Din fr. hérésie, lat. haeresis. (Sursa: DEX '98 )
EREZÍEs.f.1. Doctrină contrară dogmelor religiei (mai ales religiei creștine catolice) care este condamnată de biserică. 2. (Fig.) Rătăcire, abatere, greșeală, eroare. [Gen. -iei. / cf. fr. héresie, it. eresia, gr. hairesis – alegere]. (Sursa: DN )
EREZÍEs. f. 1. concepție, opinie religioasă, filozofică sau politică contrară dogmelor, principiilor esențiale ale unei doctrine oficiale. 2. (fig.) rătăcire, abatere, greșeală, eroare. (< fr. hérésie, lat. haeresis) (Sursa: MDN )
EREZÍE s. (BIS.) eres, (rar) necredință, (înv.) minciună. (A comite o ~.) (Sursa: Sinonime )
erezíe s. f., art. erezía, g.-d. art. erezíei; pl. erezíi, art. erezíile (Sursa: Ortografic )
EREZÍE ~if. 1) Doctrină sau credință religioasă născută ca opoziție în sânul bisericii și persecutată de aceasta. 2) fig. Neconcordanță dintre percepție și realitate; viziune greșită. [G.-D. ereziei] /<fr. hérésie, lat. haeresis (Sursa: NODEX )
