ERÉCȚIE, erecții, s. f. Umflare a anumitor țesuturi organice, îndeosebi a corpurilor cavernoase ale organelor genitale. – Din fr. érection. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ERÉCȚIE s.f. (Liv.) Ridicare; poziție verticală. [Gen. -iei, var. erecțiune s.f. / cf. fr. érection, lat. erectio – ridicare]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

ERÉCȚIE s. f. stare de umflare a anumitor țesuturi organice, provocată de un aflux de sânge, îndeosebi a corpilor cavernoși ai penisului. (< fr. érection, lat. erectio) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

erécție s. f. (sil. -ți-e), art. erécția (sil. -ți-a), g.-d. art. erécției; pl. erécții, art. erécțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

ERÉCȚIE ~i f. Schimbare a volumului unor țesuturi sau organe (în special genitale) sub influența afluxului de sânge. [G.-D. erecției] /<fr. érection, lat. erectio, ~onis (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard