ERBICIDÁRE, erbicidări, s. f. Acțiunea de a erbicida. – V. erbicida. (Sursa: DEX '98 )
ERBICIDÁRE s.f. (Agr.) Aplicarea de erbicide pe un teren. [Et. incertă]. (Sursa: DN )
erbicidáre s. f., pl. erbicidări (Sursa: Ortografic )
ERBICIDÁ, erbicidez, vb. I. Tranz. A trata un teren agricol cu erbicide. – Din erbicid. (Sursa: DEX '98 )
A ERBICIDÁ ~éz tranz. (un teren agricol) A trata cu erbicide. /Din erbicid (Sursa: NODEX )
ERBICIDÁ vb. tr. a aplica erbicide pe un teren. (< erbicid) (Sursa: MDN )
erbicidá vb., ind. prez. 1 sg. erbicidéz, 3 sg. și pl. erbicideáză (Sursa: Ortografic )
erbicida verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
(a) erbicida | erbicidare | erbicidat | erbicidând | singular | plural |
erbicidează | erbicidați |
|
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
singular | I (eu) | erbicidez | (să) erbicidez | erbicidam | erbicidai | erbicidasem |
a II-a (tu) | erbicidezi | (să) erbicidezi | erbicidai | erbicidași | erbicidaseși |
a III-a (el, ea) | erbicidează | (să) erbicideze | erbicida | erbicidă | erbicidase |
plural | I (noi) | erbicidăm | (să) erbicidăm | erbicidam | erbicidarăm | erbicidaserăm, erbicidasem* |
a II-a (voi) | erbicidați | (să) erbicidați | erbicidați | erbicidarăți | erbicidaserăți, erbicidaseți* |
a III-a (ei, ele) | erbicidează | (să) erbicideze | erbicidau | erbicidară | erbicidaseră |
* Formă nerecomandată
erbicidare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
nominativ-acuzativ | singular | erbicidare | erbicidarea |
plural | erbicidări | erbicidările |
genitiv-dativ | singular | erbicidări | erbicidării |
plural | erbicidări | erbicidărilor |
vocativ | singular | erbicidare, erbicidareo |
plural | erbicidărilor |