EPUSTUFLÁNT, -Ă, epustuflánți, -e, adj. (Livr.) Uluitor, uimitor, nemaipomenit, grozav. (< fr. époustouflant)
(Sursa: MDN )
epustuflánt adj. m., pl. epustuflánți; f. sg. epustuflántă, pl. epustuflánte (Sursa: Ortografic )
| epustuflant adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | epustuflant | epustuflantul | epustuflantă | epustuflanta |
| plural | epustuflanți | epustuflanții | epustuflante | epustuflantele |
| genitiv-dativ | singular | epustuflant | epustuflantului | epustuflante | epustuflantei |
| plural | epustuflanți | epustuflanților | epustuflante | epustuflantelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
