Dex.Ro Mobile
EPURÁRE, epurări, s. f. Acțiunea de a epura, epurație, curățire, purificare. ◊ Epurarea apei = operație de îndepărtare din apele potabile, industriale, de canal etc. a substanțelor care le fac improprii anumitor întrebuințări. – V. epura. (Sursa: DEX '98 )

EPURÁRE s.f. Acțiunea de a se epura și rezultatul ei; curățire, purificare, epurație. [< epura]. (Sursa: DN )

EPURÁRE s. (TEHN.) epurație, purificare, (rar) purificație. (Stație de ~ a apei.) (Sursa: Sinonime )

Epurare ≠ poluare (Sursa: Antonime )

epuráre s. f., g.-d. art. epurării; pl. epurări (Sursa: Ortografic )

EPURÁ, epurez, vb. I Tranz. 1. A curăța un amestec, o soluție etc. de substanțele sau de corpurile nefolositoare sau dăunătoare. 2. Fig. A îndepărta elementele necorespunzătoare dintr-o instituție, întreprindere, organizație etc. – Din fr. épurer. (Sursa: DEX '98 )

A EPURÁ ~éz tranz. 1) (amestecuri, soluții, substanțe) A face pur prin eliminarea corpurilor străine. 2) (personalul unei întreprinderi) A reduce, dând afară. 3) (moravuri, limba, biblioteci etc.) A curăța de lucruri inutile sau dăunătoare. /<fr. épurer (Sursa: NODEX )

EPURÁ vb. I. tr. 1. A curăța (o soluție etc.) de substanțele sau de corpurile nefolositoare sau dăunătoare. 2. A îndepărta (dintr-o instituție, o întreprindere etc.) elementele necorespunzătoare etc. [< fr. épurer]. (Sursa: DN )

EPURÁ vb. tr. 1. a curăța de substanțele, de corpurile nefolositoare ori dăunătoare, a purifica apa, spre a o face potabilă. 2. a îndepărta dintr-o instituție, întreprindere etc. elementele necorespunzătoare; a concedia; (fam.) a exclude; (cu privire la fondul unei biblioteci) a îndepărta cărțile necorespunzătoare din punct de vedere științific sau politic. (< fr. épurer) (Sursa: MDN )

EPURÁ vb. (TEHN.) v. purifica. (Sursa: Sinonime )

A epura ≠ a polua (Sursa: Antonime )

epurá vb., ind. prez. 1. sg. epuréz, 3 sg. și pl. epureáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
epura   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) epura epurare epurat epurând singular plural
epurea epurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) epurez (să) epurez epuram epurai epurasem
a II-a (tu) epurezi (să) epurezi epurai epurași epuraseși
a III-a (el, ea) epurea (să) epureze epura epură epurase
plural I (noi) epurăm (să) epurăm epuram epurarăm epuraserăm, epurasem*
a II-a (voi) epurați (să) epurați epurați epurarăți epuraserăți, epuraseți*
a III-a (ei, ele) epurea (să) epureze epurau epura epuraseră
* Formă nerecomandată

epurare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular epurare epurarea
plural epurări epurările
genitiv-dativ singular epurări epurării
plural epurări epurărilor
vocativ singular epurare, epurareo
plural epurărilor