- A fi mai mult mort (decât viu) = a fi istovit, epuizat (de boală, de frică etc.)
EPUIZÁT, -Ă, epuizați, -te, adj. 1. Terminat, sfârșit, isprăvit. 2. Istovit, sleit, slăbit, extenuat. [Pr.: -pu-i-] – V. epuiza. (Sursa: DEX '98 )
EPUIZÁT adj. v. extenuat. (Sursa: Sinonime )
Epuizat ≠ neistovit (Sursa: Antonime )
| epuiza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) epuiza | epuizare | epuizat | epuizând | singular | plural |
| epuizează | epuizați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | epuizez | (să) epuizez | epuizam | epuizai | epuizasem |
| a II-a (tu) | epuizezi | (să) epuizezi | epuizai | epuizași | epuizaseși |
| a III-a (el, ea) | epuizează | (să) epuizeze | epuiza | epuiză | epuizase |
| plural | I (noi) | epuizăm | (să) epuizăm | epuizam | epuizarăm | epuizaserăm, epuizasem* |
| a II-a (voi) | epuizați | (să) epuizați | epuizați | epuizarăți | epuizaserăți, epuizaseți* |
| a III-a (ei, ele) | epuizează | (să) epuizeze | epuizau | epuizară | epuizaseră |
* Formă nerecomandată
| epuizat adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | epuizat | epuizatul | epuizată | epuizata |
| plural | epuizați | epuizații | epuizate | epuizatele |
| genitiv-dativ | singular | epuizat | epuizatului | epuizate | epuizatei |
| plural | epuizați | epuizaților | epuizate | epuizatelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
