EPONIMÍE s. f. Funcția de eponim. – Din fr. éponymie. (Sursa: DEX '98 )
EPONIMÍE s.f. Funcție de eponim. ♦ Listă a arhonților eponimi. [Gen. -iei. / < fr. éponymie]. (Sursa: DN )
EPONIMÍE s. f. funcția de eponim (II, 1). ◊ listă a arhonților eponimi. (< fr. éponymie) (Sursa: MDN )
eponimíe s. f., art. eponimía, g.-d. eponimíi, art. eponimíei (Sursa: Ortografic )
| eponimie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | eponimie | eponimia |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | eponimii | eponimiei |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | eponimie, eponimio |
| plural | — |
