Dex.Ro Mobile
EPOLÉT, epoleți, s. m. Bandă de stofă care se prinde pe umerii uniformelor și pe care se aplică de obicei însemnele gradului, ale specialității etc. – Din fr. épaulette. (Sursa: DEX '98 )

EPOLÉT s.m. Bandă (carton îmbrăcat cu stofă) care se aplică pe umerii uniformelor militare și pe care se indică gradul, specialitatea militară etc. [Pl. -eți, (s.n.) -te, -turi. / < rus. epolet, cf. fr. épaulette]. (Sursa: DN )

EPOLÉT s. m. 1. accesoriu pe umerii uniformelor pe care se indică gradul și specialitatea militară. 2. extremitate superioară a vârfului unui catarg. (< rus. epolet, fr. épaulette) (Sursa: MDN )

EPOLÉT s. (MIL.) (înv.) spalet. (Ofițeri cu ~ți.) (Sursa: Sinonime )

epolét s. m., pl. epoléți (Sursa: Ortografic )

EPOLÉT ~ți m. Fâșie de stofă prinsă pe umerii uniformelor militare, pe care se indică gradul și genul de arme. /<fr. épaulette (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
epolet (pl. epoleți)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular epolet epoletul
plural epoleți epoleții
genitiv-dativ singular epolet epoletului
plural epoleți epoleților
vocativ singular
plural

epolet (pl. epolete)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular epolet epoletul
plural epolete epoletele
genitiv-dativ singular epolet epoletului
plural epolete epoletelor
vocativ singular
plural

epolet (pl. epoleturi)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular epolet epoletul
plural epoleturi epoleturile
genitiv-dativ singular epolet epoletului
plural epoleturi epoleturilor
vocativ singular
plural