Dex.Ro Mobile
EPIZOOTÍE, epizootii, s. f. Extinderea unei boli contagioase într-un timp scurt, prin contaminare, la un număr mare de animale dintr-o localitate, regiune etc.; boleaznă, epidemie, molimă. [Pr.: -zo-o-] – Din fr. épizootie. (Sursa: DEX '98 )

EPIZOOTÍE s.f. Epidemie la animale. [Gen. -iei. / < fr. épizootie, cf. gr. epi – peste, zoon – animal]. (Sursa: DN )

EPIZOOTÍE s. f. epidemie la animale. (< fr. épizootie) (Sursa: MDN )

EPIZOOTÍE s. (MED. VET.) molimă. (Sursa: Sinonime )

epizootíe s. f. (sil. -zo-o-), art. epizootía, g.-d. art. epizootíei; pl. epizootíi, art. epizootíile (Sursa: Ortografic )

EPIZOOTÍE ~i f. Răspândire în masă și pe teritorii mari a unei boli contagioase la animale. /<fr. épizootie (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
epizootie   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular epizootie epizootia
plural epizootii epizootiile
genitiv-dativ singular epizootii epizootiei
plural epizootii epizootiilor
vocativ singular epizootie, epizootio
plural epizootiilor