EPISTOLÁR, -Ă,epistolari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Privitor la modul, la arta de a scrie scrisori; scris, compus în formă de scrisoare. 2. S. n. Colecție de scrisori (publicate). – Din fr. épistolaire, lat. epistolaris. (Sursa: DEX '98 )
EPISTOLÁR, -Ăadj. Referitor la arta de a scrie scrisori; compus în formă, în stil de scrisoare. // s.n. Carte cu sfaturi și modele de cum se întocmesc scrisorile. [Cf. fr. epistolaire, lat. epistolaris]. (Sursa: DN )
EPISTOLÁR, -Ă I. adj. referitor la arta de a redacta scrisori; compus în stil de scrisoare. II. s. n. carte cu sfaturi și modele de cum se întocmesc scrisorile. ◊ colecție de scrisori publicate. (< fr. épistolaire, lat. epistolaris) (Sursa: MDN )
epistolár adj. m., pl. epistolári; f. sg. epistoláră, pl. epistoláre (Sursa: Ortografic )
epistolár s. n., pl. epistoláre (Sursa: Ortografic )
EPISTOLÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de epistole. Relații ~e. 2) Care are caracter de epistolă; realizat sub formă de epistolă. Stil ~. /<fr. épistolaire, lat. epistolaris (Sursa: NODEX )
