EPISTÍL, epistiluri, s. n. (Arhit.) Arhitravă. – Din fr. épistyle. (Sursa: DEX '98 )
EPISTÍL s.n. (Arhit.) Parte de antablament rezemată direct pe coloane; arhitravă. [< fr. épistyle, cf. gr. epistylion < epi – pe, stylos – coloană]. (Sursa: DN )
EPISTÍL s. n. arhitravă. (< fr. épistyle, lat. epistylium) (Sursa: MDN )
EPISTÍL s. v. arhitravă. (Sursa: Sinonime )
epistíl s. n. (sil. mf. -stil), pl. epistíluri (Sursa: Ortografic )
| epistil substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | epistil | epistilul |
| plural | epistiluri | epistilurile |
| genitiv-dativ | singular | epistil | epistilului |
| plural | epistiluri | epistilurilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
