EPISTEMOLOGÍE s. f. 1. Parte a gnoseologiei care studiază procesul cunoașterii așa cum se desfășoară în cadrul științelor; teorie a cunoașterii științifice. 2. (Impr.) Gnoseologie. – Din fr. épistémologie. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

EPISTEMOLOGÍE f. Parte a gnoseologiei care studiază procesul cunoașterii umane în cadrul diferitelor științe; teorie a cunoașterii științifice. [G.-D. epistemologiei] /<fr. épistemologie (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

EPISTEMOLOGÍE s.f. Parte a gnoseologiei care studiază procesul cunoașterii din cadrul diferitelor științe; teorie a cunoașterii. [Gen. -iei. / < fr. épistémologie, cf. gr. episteme – știință, logos – studiu]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

EPISTEMOLOGÍE s. f. parte a gnoseologiei care studiază procesul cunoașterii din cadrul diferitelor științe; teorie a cunoașterii științifice. (< fr. épistémologie) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

EPISTEMOLOGÍE s. v. teoria cunoașterii. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

epistemologíe s. f., art. epistemología, g.-d. epistemologíi, art. epistemologíei (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard