EPILÉPTIC, -Ă, epileptici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Cu caracter de epilepsie; asemănător cu manifestările epilepsiei; năbădăios. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) bolnavă de epilepsie. – Din fr. épileptique, lat. epilepticus. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

EPILÉPTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de epilepsie. [Cf. fr. épileptique]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

EPILÉPTIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de epilepsie. (< fr. épileptique, lat. epilepticus) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

EPILÉPTIC s., adj. (MED.) comițial, (reg.) năbă-dăios, stropșit. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

epiléptic adj. m., s. m., pl. epiléptici; f. sg. epiléptică, pl. epiléptice (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

EPILÉPTIC1 ~că (~ci, ~ce) Care ține de epilepsie; propriu epilepsiei. /<fr. épileptique, lat. epilepticus (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

EPILÉPTIC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Persoană care suferă de epilepsie. /<fr. épileptique, lat. epilepticus (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard