EPILÁRE, epilări, s. f. Acțiunea de a (se) epila și rezultatul ei; depilare. – V. epila. (Sursa: DEX '98 )
EPILÁRE s.f. Depilare. [< epila]. (Sursa: DN )
EPILÁRE s. v. depilare. (Sursa: Sinonime )
epiláre s. f., g.-d. art. epilării; pl. epilări (Sursa: Ortografic )
EPILÁ, epiléz, vb. I. Tranz. și refl. A (se) depila. – Din fr. épiler. (Sursa: DEX '98 )
A EPILÁ ~éz tranz. (părul) A îndepărta de pe piele; a depila. /<fr. épiler (Sursa: NODEX )
EPILÁ vb. I. tr., refl. A (se) depila. [< fr. épiler]. (Sursa: DN )
EPILÁ vb. tr., refl. a (se) depila. (< fr. épiler) (Sursa: MDN )
EPILÁ vb. v. depila. (Sursa: Sinonime )
epilá vb., ind. prez. 1 sg. epiléz, 3 sg. și pl. epileáză (Sursa: Ortografic )
| epila verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) epila | epilare | epilat | epilând | singular | plural |
| epilează | epilați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | epilez | (să) epilez | epilam | epilai | epilasem |
| a II-a (tu) | epilezi | (să) epilezi | epilai | epilași | epilaseși |
| a III-a (el, ea) | epilează | (să) epileze | epila | epilă | epilase |
| plural | I (noi) | epilăm | (să) epilăm | epilam | epilarăm | epilaserăm, epilasem* |
| a II-a (voi) | epilați | (să) epilați | epilați | epilarăți | epilaserăți, epilaseți* |
| a III-a (ei, ele) | epilează | (să) epileze | epilau | epilară | epilaseră |
* Formă nerecomandată
| epilare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | epilare | epilarea |
| plural | epilări | epilările |
| genitiv-dativ | singular | epilări | epilării |
| plural | epilări | epilărilor |
| vocativ | singular | epilare, epilareo |
| plural | epilărilor |
