EPIGRAMÍST, -Ă, epigramiști, -ste, s. m. și f. Autor de epigrame. – Epigramă + suf. -ist. (Sursa: DEX '98 )
EPIGRAMÍST, -Ă s.m. și f. Autor de epigrame. [< fr. épigrammiste]. (Sursa: DN )
EPIGRAMÍST, -Ă s. m. f. autor de epigrame. (< it. epigrammista) (Sursa: MDN )
epigramíst s. m. (sil. -gra-), pl. epigramíști (Sursa: Ortografic )
EPIGRAMÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Autor de epigrame. /<fr. épigrammiste (Sursa: NODEX )
epigramístă s. f. (sil. -gra-), pl. epigramíste (Sursa: Ortografic )
| epigramist substantiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | epigramist | epigramistul | epigramistă | epigramista |
| plural | epigramiști | epigramiștii | epigramiste | epigramistele |
| genitiv-dativ | singular | epigramist | epigramistului | epigramiste | epigramistei |
| plural | epigramiști | epigramiștilor | epigramiste | epigramistelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
