EPIGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la epigrafie. [< fr. épigraphique]. (Sursa: DN )
epigráfic adj. m. (sil. -gra-), pl. epigráfici; f. sg. epigráfică, pl. epigráfice (Sursa: Ortografic )
| epigrafic adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | epigrafic | epigraficul | epigrafică | epigrafica |
| plural | epigrafici | epigraficii | epigrafice | epigraficele |
| genitiv-dativ | singular | epigrafic | epigraficului | epigrafice | epigraficei |
| plural | epigrafici | epigraficilor | epigrafice | epigraficelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
