EPANAFÓRĂ s.f. Anaforă. [Cf. fr. épanaphore, it. epanafora < gr. epi – cu privire la, ana – din nou, pherein – a purta]. (Sursa: DN )
EPANAFÓRĂ s. f. anaforă. (< fr. épanaphore) (Sursa: MDN )
epanafóră s. f., pl. epanafóre (Sursa: Ortografic )
| epanaforă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | epanaforă | epanafora |
| plural | epanafore | epanaforele |
| genitiv-dativ | singular | epanafore | epanaforei |
| plural | epanafore | epanaforelor |
| vocativ | singular | epanaforă, epanaforo |
| plural | epanaforelor |
