A da (cuiva) cu tifla ori a da (sau a arunca cuiva) o tiflă = a) a face gestul descris mai sus; b) a disprețui, a desconsidera, a sfida; a renunța cu dispreț la ceva
A da (sau a lăsa) dracului (pe cineva sau ceva) = a abandona, a părăsi (pe cineva sau ceva), a renunța definitiv (la cineva sau la ceva)
A face tabula rasa = a șterge tot, a renunța la anumite păreri, idei, pentru a adopta altele
A lega (ceva) la (sau de) gard = a abandona, a renunța (la ceva)
A o lasa moartă (în păpușoi) = a lasa o chestiune încurcată, a renunța la ceva
A rămâne (tot) pe a (cuiva) = a se hotărî un lucru după voința cuiva, renunțându-se la punctele de vedere ale celorlalți
A scoate (cuiva) gărgăunii (din cap) = a face (pe cineva) să renunțe la ideile ciudate, anormale, extravagante pe care le are
A se lăsa de căruță = a renunța la un lucru sau la o treabă începută
A se lăsa păgubaș = a renunța la ceva
A se îneca (ca țiganul) la mal = a renunța sau a fi obligat să renunțe la ceva tocmai când țelul era aproape atins
A se șterge (sau a se linge) pe bot (de sau, , despre ceva) = a fi nevoit să renunțe (la ceva)
A se șterge (sau a se linge) pe buze = a fi silit să renunțe la ceva
A se ține de ceva cu dinții = a nu ceda cu nici un preț, a nu renunța la ceva în ruptul capului
A-i scoate (cuiva) sticleții din cap = a face pe cineva să renunțe la ideile extravagante, a-l lecui de toane, de capricii
A-și lua (sau a-și muta) gândul = a nu se mai gândi; a renunța la orice speranță
A-și lua nădejdea (de la cineva sau de la ceva) = a renunța la ceva, a nu mai spera
A-și muta gândul = a se răzgândi, a renunța
A-și pune carul în pietre = a lua o hotărâre la care nu mai renunță, a rămâne ferm în hotărârea luată; a se încăpățâna
A-și îndoi grumazul = a renunța la luptă, a se socoti învins
Lepădare de sine = renunțare la interesele sau la ideile personale (pentru binele obștesc)
Mai bine lipsă = mai bine deloc, mai bine renunț
a face tabula rasa = a șterge tot, a renunța la anumite păreri, idei pentru a adopta altele
ENÚNȚ,enunțuri, s. n. Formulare a datelor unei probleme, a unei judecăți; formulă prin care se exprimă ceva. – Din enunța (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )
ENUNȚÁ,enúnț, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer. (Sursa: DEX '98 )
A ENUNȚÁ enúnțtranz. (ipoteze, teorii, opinii) A pune în circulație; a lansa; a emite. /<fr. énoncer, lat. enuntiare (Sursa: NODEX )
ENÚNȚ ~urin. 1) Propoziție care exprimă un sens; formă lingvistică de exprimare a unei judecăți. 2) mat. Formulare a datelor unei probleme cu indicarea celor ce trebuie aflate. /<fr. énoncé (Sursa: NODEX )
ENÚNȚs.n. Formulare, enunțare, expunere (a unei idei, a unei probleme); formulă. [< enunța]. (Sursa: DN )
ENUNȚÁvb. I. tr. A spune, a formula, a exprima, a expune (idei, teorii). [P.i. enúnț. / < it. enunziare, fr. énoncer, lat. enuntiare]. (Sursa: DN )
ENÚNȚs. n. 1. formulare a unei idei, a unui înțeles. 2. (mat.) formulare a datelor unei probleme. (< enunța) (Sursa: MDN )
ENUNȚÁvb. tr. a formula, a expune o idee, o teorie. (< fr. énoncer, lat. enuntiare) (Sursa: MDN )
ENÚNȚ s. formulă. (Un ~ matematic.) (Sursa: Sinonime )
ENUNȚÁ vb. 1. a formula. (A ~ o judecată de valoare.)2. v. emite. (Sursa: Sinonime )
enunțá (enúnț, enunțát), vb. – A exprima. Lat. enuntiare, prin intermediul fr. énouncer. – Der. enunț, s. n. (Sursa: DER )
enúnț s. n., pl. enúnțuri (Sursa: Ortografic )
enunțá vb., ind. prez. 1 sg. enúnț, 3 sg. și pl. enúnță (Sursa: Ortografic )
