ENUNȚÁ, enúnț, vb. I. Tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer. (Sursa: DEX '98 )
ENUNȚÁ vb. I. tr. A spune, a formula, a exprima, a expune (idei, teorii). [P.i. enúnț. / < it. enunziare, fr. énoncer, lat. enuntiare]. (Sursa: DN )
ENUNȚÁ vb. tr. a formula, a expune o idee, o teorie. (< fr. énoncer, lat. enuntiare) (Sursa: MDN )
ENUNȚÁ vb. 1. a formula. (A ~ o judecată de valoare.) 2. v. emite. (Sursa: Sinonime )
enunțá (enúnț, enunțát), vb. – A exprima. Lat. enuntiare, prin intermediul fr. énouncer. – Der. enunț, s. n. (Sursa: DER )
enunțá vb., ind. prez. 1 sg. enúnț, 3 sg. și pl. enúnță (Sursa: Ortografic )
A ENUNȚÁ enúnț tranz. (ipoteze, teorii, opinii) A pune în circulație; a lansa; a emite. /<fr. énoncer, lat. enuntiare (Sursa: NODEX )
| enunța verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) enunța | enunțare | enunțat | enunțând | singular | plural |
| enunță | enunțați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | enunț | (să) enunț | enunțam | enunțai | enunțasem |
| a II-a (tu) | enunți | (să) enunți | enunțai | enunțași | enunțaseși |
| a III-a (el, ea) | enunță | (să) enunțe | enunța | enunță | enunțase |
| plural | I (noi) | enunțăm | (să) enunțăm | enunțam | enunțarăm | enunțaserăm, enunțasem* |
| a II-a (voi) | enunțați | (să) enunțați | enunțați | enunțarăți | enunțaserăți, enunțaseți* |
| a III-a (ei, ele) | enunță | (să) enunțe | enunțau | enunțară | enunțaseră |
* Formă nerecomandată
