ENUMERATÍV, -Ă, enumerativi, -e, adj. Care conține o enumerare, privitor la o enumerare. – Din fr. énumératif. (Sursa: DEX '98 )
ENUMERATÍV, -Ă adj. Care conține o enumerare. [< fr. énumératif]. (Sursa: DN )
ENUMERATÍV, -Ă adj. care conține o enumerare. (< fr. énumératif) (Sursa: MDN )
enumeratív adj. m., pl. enumeratívi; f. sg. enumeratívă, pl. enumeratíve (Sursa: Ortografic )
| enumerativ adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | enumerativ | enumerativul | enumerativă | enumerativa |
| plural | enumerativi | enumerativii | enumerative | enumerativele |
| genitiv-dativ | singular | enumerativ | enumerativului | enumerative | enumerativei |
| plural | enumerativi | enumerativilor | enumerative | enumerativelor |
| vocativ | singular | enumerativule | enumerativo |
| plural | enumerativilor | enumerativelor |
