entópic, -ă adj. Pământean, indigen. (< germ. entopisch) (Sursa: MDN )
entópic adj. m., pl. entópici; f. sg. entópică, pl. entópice (Sursa: Ortografic )
| entopic adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | entopic | entopicul | entopică | entopica |
| plural | entopici | entopicii | entopice | entopicele |
| genitiv-dativ | singular | entopic | entopicului | entopice | entopicei |
| plural | entopici | entopicilor | entopice | entopicelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
