ENTEROGASTRÓN s. n. v. enterogastronă. (Sursa: DEX '98 )
ENTEROGASTRÓN s.n. Hormon din duoden care inhibează secreția și mobilitatea stomacului. [< fr. entérogastrone, cf. gr. enteron – intestin, gaster – stomac]. (Sursa: DN )
| enterogastron substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | enterogastron | enterogastronul |
| plural | enterogastrone | enterogastronele |
| genitiv-dativ | singular | enterogastron | enterogastronului |
| plural | enterogastrone | enterogastronelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
