ENORÍE,enorii, s. f. Parohie. – Din ngr. enoría. (Sursa: DEX '98 )
ENORÍE s. v. parohie. (Sursa: Sinonime )
enoríe (enoríi), s. f. – Parohie. – Mr. enurie. Ngr. ἐνορία. Sec. XVIII (Gáldi 180). – Der. enoriaș, s. m. (persoană care ține de o parohie); enorit, s. m. (înv., enoriaș), din ngr. ἐνορίτης. (Sursa: DER )
ENORÍE ~if. 1) Teritoriu în care își exercită atribuțiile un preot; parohie. 2) Totalitate a locuitorilor de pe un astfel de teritoriu. /<ngr. enoría (Sursa: NODEX )