ENERVÁRE,enervări, s. f. Acțiunea de a (se) enerva și rezultatul ei; tensiune nervoasă caracterizată prin neliniște, nerăbdare, agitație, iritare, înfuriere. – V. enerva. (Sursa: DEX '98 )
ENERVÁREs.f.1. Acțiunea de a (se) enerva și rezultatul ei; iritare, înfuriere. 2. (Med.) Enervație. [< enerva]. (Sursa: DN )
ENERVÁRE s. 1. agasare, iritare, plictisire, sâcâială, sâcâire, (livr.) tracasare, (pop.) zădărâre. (~ cuiva cu tot felul de fleacuri.)2. v. nervozitate. (Sursa: Sinonime )
enerváre s. f., g.-d. art. enervării; pl. enervări (Sursa: Ortografic )
ENERVÁ,enervez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde calmul, a-și ieși sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. – Din fr. énerver. (Sursa: DEX '98 )
A ENERVÁ ~éztranz. A face să-și piardă calmul. /<fr. énerver (Sursa: NODEX )
A SE ENERVÁ mă ~ézintranz. A fi cuprins de nervozitate; a-și pierde calmul; a se irita. /<fr. énerver (Sursa: NODEX )
ENERVÁRE ~ărif. 1) v. A ENERVA și A SE ENERVA. 2) Tensiune nervoasă manifestată prin neliniște; agitație; nerăbdare. /v. a enerva (Sursa: NODEX )
ENERVÁvb. I. tr., refl. A (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. [Cf. fr. énerver, lat. enervare]. (Sursa: DN )
ENERVÁvb. tr., refl. a (se) înfuria, a (se) irita. (< fr. énerver) (Sursa: MDN )
ENERVÁ vb. a agasa, a indispune, a irita, a necăji, a plictisi, a sâcâi, a supăra, (livr.) a tracasa, (pop.) a ciudi, a zădărî, (reg.) a zăhătui, (Mold.) a chihăi, (Ban.) a zăgălui, (Mold. și Bucov.) a zăhăi, (înv.) a scârbi, (pop. fig.) a ardeia, (reg. fig.) a scociorî. (Îl ~ cu insistențele.) (Sursa: Sinonime )
enervá (a se înfuria) vb., ind. prez. 1 sg. enervéz, 3 sg. și pl. enerveáză (Sursa: Ortografic )
