ENERVÁNT, -Ă, enervanți, -te, adj. Care enervează; agasant, supărător, iritant. – Din fr. énervant. (Sursa: DEX '98 )
ENERVÁNT, -Ă adj. Supărător, iritant. [Cf. fr. énervant]. (Sursa: DN )
ENERVÁNT, -Ă adj. care enervează; supărător, iritant. (< fr. énervant) (Sursa: MDN )
ENERVÁNT adj. agasant, iritant, plicticos, plictisitor, sâcâitor, supărător. (S-a creat o situa-ție ~.) (Sursa: Sinonime )
Enervant ≠ calmant (Sursa: Antonime )
enervánt adj. m., pl. enervánți; f. sg. enervántă, pl. enervánte (Sursa: Ortografic )
ENERVÁNT ~tă (~ți, ~te) Care enervează; în stare să irite sau să enerveze; iritant; agasant; supărător. /<fr. énervant (Sursa: NODEX )
| enervant adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | enervant | enervantul | enervantă | enervanta |
| plural | enervanți | enervanții | enervante | enervantele |
| genitiv-dativ | singular | enervant | enervantului | enervante | enervantei |
| plural | enervanți | enervanților | enervante | enervantelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
