Dex enerva, enerva, definiţie enerva, dex.ro Mobile

A scoate (pe cineva) din boii lui = a enerva (pe cineva)
A scoate (pe cineva) din fire = a enerva (pe cineva), a înfuria, a scoate din sărite, din răbdări
A scoate (pe cineva) din răbdare (sau din răbdări) = a supăra, a enerva, a indispune (pe cineva) peste măsură
A scoate mahmurul (din cineva) = a duce la exasperare, a enerva (pe cineva)
A scoate pe cineva din minți = a) a face pe cineva să-și piardă judecata sănătoasă, a-l zăpăci; b) a enerva la culme, a mânia
A vedea (sau a i se face cuiva) roșu (înaintea ochilor) = a se înfuria, a se enerva foarte tare
A(-i) scoate (cuiva) sufletul = a nu lăsa (pe cineva) în pace, a sâcâi, a enerva
A-i veni (cuiva) muștarul la nas sau a-i tremura (cuiva) nasul = a se supăra; a se enerva, a se înfuria
A-și face (sau a-i face cuiva) sânge rău = a (se) supăra foarte tare, a (se) enerva
A-și ieși (sau a scoate pe cineva) din pepeni = a-și pierde (sau a face pe cineva să-și piardă) răbdarea, a (se) enerva, a-și ieși (sau a scoate pe cineva) din fire
A-și ieși din sărite (sau din fire, din răbdări, din pepeni, din țâțâni, din balamale) = a se enerva foarte tare, a se mânia
A-și sări din țâțâni (sau din balamale, din fire) = a se enerva foarte tare, a se mânia
Pe dracul! = (formulă exclamativă de negație) nimic! Al dracului! sau ptiu, drace! exclamații exprimând uimire, enervare, admirație

ENERVÁ, enervez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde calmul, a-și ieși sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune. – Din fr. énerver. (Sursa: DEX '98 )

ENERVÁ vb. a agasa, a indispune, a irita, a necăji, a plictisi, a sâcâi, a supăra, (livr.) a tracasa, (pop.) a ciudi, a zădărî, (reg.) a zăhătui, (Mold.) a chihăi, (Ban.) a zăgălui, (Mold. și Bucov.) a zăhăi, (înv.) a scârbi, (pop. fig.) a ardeia, (reg. fig.) a scociorî. (Îl ~ cu insistențele.) (Sursa: Sinonime )

enerva verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) enerva	enervare	enervat	enervând	singular	plural
		(a) enerva	enervare	enervat	enervând	enervează	enervați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	enervez	(să) enervez	enervam	enervai	enervasem
	a II-a (tu)	enervezi	(să) enervezi	enervai	enervași	enervaseși
	a III-a (el, ea)	enervează	(să) enerveze	enerva	enervă	enervase
plural	I (noi)	enervăm	(să) enervăm	enervam	enervarăm	enervaserăm, enervasem*
	a II-a (voi)	enervați	(să) enervați	enervați	enervarăți	enervaserăți, enervaseți*
	a III-a (ei, ele)	enervează	(să) enerveze	enervau	enervară	enervaseră

* Formă nerecomandată