ENDOSCOPÍE s. f. Metodă de examinare pe viu a unui organ cavitar sau tubular cu ajutorul endoscopului. – Din fr. endoscopie. (Sursa: DEX '98 )
ENDOSCOPÍE f. Metodă de examinare cu ajutorul endoscopului. /<fr. endoscopie, germ. Endoskopie (Sursa: NODEX )
ENDOSCOPÍE s.f. (Med.) Examinare a interiorului anumitor organe cu ajutorul endoscopului. [Gen. -iei. / < fr. endoscopie, cf. gr. endon – înăuntru, skopein – a privi]. (Sursa: DN )
ENDOSCOPÍE s. f. examinare a interiorului anumitor organe cavitare sau tubulare cu ajutorul endoscopului. (< fr. endoscopie) (Sursa: MDN )
endoscopíe s. f. (sil. mf. -sco-), art. endoscopía, g.-d. endoscopíi, art. endoscopíei (Sursa: Ortografic )
| endoscopie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | endoscopie | endoscopia |
| plural | endoscopii | endoscopiile |
| genitiv-dativ | singular | endoscopii | endoscopiei |
| plural | endoscopii | endoscopiilor |
| vocativ | singular | endoscopie, endoscopio |
| plural | endoscopiilor |
