ENCOMIÁSTIC, -Ă, encomiastici, -ce, adj. Cu caracter laudativ, elogios, [Pr.: -mi-ás-] – Din encomion. (Sursa: DEX '98 )
ENCOMIÁSTIC, -Ă adj. (Liv.) Cu caracter panegiric, laudativ, elogios. [Pron. mi-as-. / < it. encomiastico]. (Sursa: DN )
ENCOMIÁSTIC, -Ă adj. cu caracter panegiric, laudativ, elogios. (< it. encomiastico) (Sursa: MDN )
ENCOMIÁSTIC adj. v. elogios. (Sursa: Sinonime )
encomiástic adj. m. (sil. -mi-as-), pl. encomiástici; f. sg. encomiástică, pl. encomiástice (Sursa: Ortografic )
| encomiastic adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | encomiastic | encomiasticul | encomiastică | encomiastica |
| plural | encomiastici | encomiasticii | encomiastice | encomiasticele |
| genitiv-dativ | singular | encomiastic | encomiasticului | encomiastice | encomiasticei |
| plural | encomiastici | encomiasticilor | encomiastice | encomiasticelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
