Dex.Ro Mobile
ENCEFÁL, encefale, s. n. Parte a sistemului nervos central care cuprinde creierul mare, pedunculii cerebrali și bulbul rahidian. – Din fr. encéphale. (Sursa: DEX '98 )

ENCEFÁL s.n. Totalitatea centrilor nervoși centrali care se găsesc în cutia craniană; creier. [Pl. -luri, -le. / < fr. encéphale, cf. gr. en – în, kephale – cap]. (Sursa: DN )

ENCEFÁL1 s. n. totalitatea centrilor nervoși centrali care se găsesc în cutia craniană; creier. (< fr. encéphale) (Sursa: MDN )

ENCEFAL2(O), -ENCEFÁL, -ENCEFALÍE elem. „creier, encefal; cerebral”. (< fr. encéphal/o/-, -encéphale, -encéphalie, cf. gr. enkephalos) (Sursa: MDN )

ENCEFÁL s. v. creier. (Sursa: Sinonime )

encefál s. n., pl. encefále (Sursa: Ortografic )

ENCEFÁL ~e n. Parte a sistemului nervos central situată în cutia craniană; creier. /<fr. encéphale (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
encefal (pl. encefale)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular encefal encefalul
plural encefale encefalele
genitiv-dativ singular encefal encefalului
plural encefale encefalelor
vocativ singular
plural

encefal (pl. encefaluri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular encefal encefalul
plural encefaluri encefalurile
genitiv-dativ singular encefal encefalului
plural encefaluri encefalurilor
vocativ singular
plural