EMPIÉM s.n. (Med.) Acumulare de puroi într-o cavitate a organismului; pleurezie purulentă. [Pron. -pi-em, pl. -muri, -me. / < fr. empyème, cf. gr. en – în, pyon – puroi]. (Sursa: DN )
EMPIÉM s. n. acumulare de puroi într-o cavitate a organismului; pleurezie purulentă. (< fr. empyème) (Sursa: MDN )
empiém s. n. (sil. -pi-em), pl. empiémuri (Sursa: Ortografic )
| empiem (pl. empiemuri) substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | empiem | empiemul |
| plural | empiemuri | empiemurile |
| genitiv-dativ | singular | empiem | empiemului |
| plural | empiemuri | empiemurilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
| empiem (pl. empieme) substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | empiem | empiemul |
| plural | empieme | empiemele |
| genitiv-dativ | singular | empiem | empiemului |
| plural | empieme | empiemelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
