EMOȚIONÁT, -Ă, emoționați, -te, adj. Cuprins de emoție. [Pr.: -ți-o-] – V. emoționa. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

EMOȚIONÁT adj. 1. impresionat, înduioșat, mișcat, tulburat, (fig.) atins. (Om ~.) 2. v. sensibilizat. (Un public ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

EMOȚIONÁ, emoționez, vb. I. Tranz. A produce, a cauza, a provoca o emoție. ♦ Refl. A fi cuprins de o emoție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. émotionner. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A EMOȚIONÁ ~éz tranz. A face să se emoționeze. /<fr. émotionner (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A SE EMOȚIONÁ mă ~éz intranz. A fi cuprins de o emoție. 2) A ajunge în stare emotivă. /<fr. émotionner (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

EMOȚIONÁ vb. I. tr. A provoca, a produce o emoție. ♦ refl. A fi cuprins de emoție. [Pron. -ți-o-. / < fr. émotionner]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

EMOȚIONÁ vb. I. tr. a provoca o emoție. II. refl. a fi cuprins de emoție. (< fr. émotionner) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

EMOȚIONÁ vb. 1. a impresiona, a înduioșa, a mișca, a tulbura, (fig.) a atinge, a pătrunde. (L-au ~ cele auzite.) 2. v. sensibiliza.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

emoționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. emoționéz, 3 sg. și pl. emoționeáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard