EMITÉNT, -Ă, emitenți, -te, adj. Care emite hârtii de valoare, bancnote etc. – Din lat. emittens, -ntis, it. emittente. (Sursa: DEX '98 )
EMITÉNT, -Ă adj. Care emite (hârtii de valoare, bancnote, unde electromagnetice etc.). [Cf. lat. emittens]. (Sursa: DN )
EMITÉNT, -Ă adj. care emite (hârtii de valoare, bancnote, unde) (< it. emittente, lat. emittens) (Sursa: MDN )
EMITÉNT s. (FIN.) trăgător. (~ al unei polițe.) (Sursa: Sinonime )
emitént adj. m., pl. emiténți; f. sg. emiténtă, pl. emiténte (Sursa: Ortografic )
EMITÉNT ~tă (~ți, ~te) Care emite (bancnote, hârtii de valoare etc.). /<lat. emittens, ~ntis (Sursa: NODEX )
| emitent adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | emitent | emitentul | emitentă | emitenta |
| plural | emitenți | emitenții | emitente | emitentele |
| genitiv-dativ | singular | emitent | emitentului | emitente | emitentei |
| plural | emitenți | emitenților | emitente | emitentelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
