Dex emise, emise, definiţie emise, dex.ro Mobile

A trage concluziile = a rezuma ideile emise de participanți în cadrul unei dezbateri și a arăta consecințele care se impun în legătură cu problemele dezbătute

EMÍTE, emit, vb. III. Tranz. 1. A enunța, a exprima, a lansa o părere, o teorie etc. ♦ A transmite, a anunța. 2. A elabora, a scoate, a da o lege, un decret etc. ♦ A pune în circulație o bancnotă, o hârtie de valoare etc. 3. A produce gaze, radiații etc. care se pot propagă în mediul înconjurător. – Din lat. emittere. Cf. fr. émettre. (Sursa: DEX '98 )

A EMÍTE emít tranz. 1) (ipoteze, teorii, opinii) A pune în circulație; a înainta; a promova. 2) (legi, decrete) A pune în vigoare în mod oficial; a elabora. 3)(bancnote, hârtii de valoare) A pune în circulație. 4) (adeverințe, acte oficiale) A pune la dispoziție ca urmare a unei solicitări. 5) (raze de lumină sau de căldură, unde electromagnetice sau sonore) A împrăștia în toate direcțiile; a transmite radial; a radia; a iradia. 6) (știri, vești, informații) A aduce la cunoștință publicului larg; a transmite; a comunica; a relata; a anunța; a difuza. /<lat. emittere (Sursa: NODEX )

EMÍTE vb. III. tr. 1. A lansa, a enunța, a exprima, a spune (o părere, o teorie). 2. A elabora, a pune în vigoare (o lege, un decret etc.). ♦ A pune în circulație (bancnote, hârtii de valoare etc.). 3. A produce, a împrăștia, a răspândi radiații, unde electromagnetice etc. [P.i. emít. / < lat. emittere, cf. fr. émettre]. (Sursa: DN )

EMÍTE vb. tr. 1. a lansa, a enunța, a exprima (o părere, o teorie). 2. a elabora, a pune în vigoare (o lege, un decret etc.) ◊ a pune în circulație (bancnote, hârtii de valoare etc.). 3. a produce, a răspândi radiații, unde electromagnetice etc.; a transmite, a difuza. (< lat. emittere, după fr. émettre) (Sursa: MDN )

EMÍTE vb. 1. a elabora, a enunța, a expune, a formula. (A ~ o nouă teorie.) 2. a transmite. (Radioul ~ pe diverse lungimi de undă.) 3. v. pronunța. 4. a produce, a scoate. (~ sunete armonioase.) 5. v. scoate. 6. a scoate. (A ~ noi monede.) 7. (JUR.) a lansa. (A ~ un mandat de arestare.) 8. v. emana. 9. v. degaja. (Sursa: Sinonime )

emis adjectiv		masculin		feminin
emis adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	emis	emisul	emisă	emisa
nominativ-acuzativ	plural	emiși	emișii	emise	emisele
genitiv-dativ	singular	emis	emisului	emise	emisei
genitiv-dativ	plural	emiși	emișilor	emise	emiselor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

emite verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) emite	emitere	emis	emițând	singular	plural
		(a) emite	emitere	emis	emițând	emite	emiteți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	emit	(să) emit	emiteam	emisei	emisesem
	a II-a (tu)	emiți	(să) emiți	emiteai	emiseși	emiseseși
	a III-a (el, ea)	emite	(să) emită	emitea	emise	emisese
plural	I (noi)	emitem	(să) emitem	emiteam	emiserăm	emiseserăm, emisesem*
	a II-a (voi)	emiteți	(să) emiteți	emiteați	emiserăți	emiseserăți, emiseseți*
	a III-a (ei, ele)	emit	(să) emită	emiteau	emiseră	emiseseră

* Formă nerecomandată