EMISÁR, (I) emisari, s. m., (II) emisare, s. n. I. S. m. Trimis al unei organizații politice sau al unui stat, cu o misiune (secretă); p. gener. persoană trimisă undeva cu o misiune oarecare. II. S. n. 1. Apă care colectează apele murdare provenite de la întreprinderi, așezări umane etc., vărsându-le apoi într-o apă mai mare. 2. Curs de apă permanent care drenează surplusul de apă dintr-un bazin lacustru. – Din fr. émissaire. (Sursa: DEX '98 )
EMISÁRs.m. Trimis al unui stat, însărcinat cu o misiune specială, secretă; (p. ext.) însărcinat cu o misiune oarecare. [Cf. fr. émissaire, lat. emissarius]. (Sursa: DN )
EMISÁRs.n.1. Canal sau conductă pentru îndepărtarea apelor dintr-un bazin, dintr-un lac. 2. Limbă de gheață scursă dintr-o calotă glaciară sau dintr-un ghețar. [< fr. émissaire]. (Sursa: DN )
EMISÁR1s. m. trimis, însărcinat cu o misiune (specială); sol. (< fr. émissaire, lat. emissarius) (Sursa: MDN )
EMISÁR2s. n. 1. colector (1) pentru evacuarea apelor în exces de pe terenurile desecate sau irigate, ori a apelor reziduale. 2. limbă de gheață scursă dintr-o calotă glaciară sau dintr-un ghețar. (< fr. émissaire) (Sursa: MDN )
EMISÁR s. v. delegat. (Sursa: Sinonime )
emisár (persoană) s. m., pl. emisári (Sursa: Ortografic )
emisár (apă) s. n., pl. emisáre (Sursa: Ortografic )
EMISÁR1 ~im. 1) Persoană care are o misiune secretă (neoficială) în altă țară. 2) Per-soană trimisă special pentru a aduce la îndeplinire o însărcinare dată de o instituție sau de o organizație. /<fr. émissaire, lat. emissarius (Sursa: NODEX )
EMISÁR2 ~en. Bazin sau canal unde se colectează apele murdare, provenite de la întreprinderi industriale sau din centre populate. /<fr. émissaire, lat. emissarius (Sursa: NODEX )
