EMINÉNȚĂ, eminențe, s. f. (Urmat de un pronume posesiv) Titlu dat c**********r și (în trecut) episcopilor catolici. ◊ Eminență cenușie = persoană influentă care, din umbră, manevrează un personaj oficial, un partid etc. – Din fr. éminence, lat. eminentia. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

EMINÉNȚĂ s.f. 1. Titlu care se dă c**********r catolici. 2. (Franțuzism) Proeminență, ieșitură. [Cf. fr. éminence, it. eminenza, lat. eminentia – înălțime]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

EMINÉNȚĂ s. f. 1. titlu care se dă c**********r. ♦ ~ cenușie = consilier intim, persoană influentă care manevrează din umbră un personaj oficial, un partid. 2. proeminență, ieșitură. (< fr. éminence, lat. eminentia) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

eminénță s. f., g.-d. art. eminénței; pl. eminénțe (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

Eminénță (termen de adresare) s. f. (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

EMINÉNȚĂ ~e f. 1) Supremație intelectuală; spirit dominant. 2) Formulă de adresare către c*******i și (în trecut) către episcopii catolici. /<fr. éminence, lat. eminentia (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

Eminénțele Voástre loc pr. (Sursa: DOOM 2 ) Copy to clipboard

Eminénța sa (voastră) s. f. art. + adj., g.-d. Eminénței sále (voástre) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard