EMINAMÉNTE adv. În gradul cel mai înalt, prin excelență, cu deosebire. – Din fr. éminemment. (Sursa: DEX '98 )
EMINAMÉNTE adv. La cel mai înalt grad; în măsura cea mai mare; prin excelență. /<fr. éminemment (Sursa: NODEX )
EMINAMÉNTE adv. Prin excelență, cu deosebire, în special, în cel mai înalt grad. [Cf. fr. éminemment]. (Sursa: DN )
EMINAMÉNTE adv. în cel mai înalt grad, prin excelență, cu deosebire. (< fr. éminemment) (Sursa: MDN )
eminaménte adv. (Sursa: Ortografic )
