EMIGRÁRE, emigrări, s. f. Acțiunea de a emigra și rezultatul ei; expatriere, emigrație. – V. emigra. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

EMIGRÁRE s.f. Acțiunea de a emigra și rezultatul ei. [< emigra]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

EMIGRÁRE s. emigrație, expatriere, pribegie, (înv. și livr.) desțărare, (înv.) înstrăinare. (~ unui militant politic.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

emigráre s. f. → migrare (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

EMIGRÁ, emigrez, vb. I. Intranz. A pleca din patrie și a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară; a se expatria. – Din fr. émigrer, lat. emigrare. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A EMIGRÁ ~éz intranz. A părăsi patria pentru a se stabili în altă țară; a se expatria. [Sil. e-mi-gra] /<fr. émigrer, lat. emigrare (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

EMIGRÁ vb. I. intr. A-și părăsi locul de baștină, țara, pentru a se stabili în altă țară. [< fr. émigrer, it., lat. emigrare < lat. ex – afară, migrare – a se duce]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

EMIGRÁ vb. intr. a părăsi propria țară pentru a se stabili definitiv într-o țară străină; a se expatria. (< fr. émigrer, lat. emigrare) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

EMIGRÁ vb. a se expatria, a pribegi, (înv. și livr.) a se desțăra, (înv.) a se înstrăina. (A fost nevoit să ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

A emigra ≠ a se repatria (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

emigrá (a pleca din patrie și a se stabili în altă țară) vb. (sil. -gra), ind. prez. 1 sg. emigréz, 3 sg. și pl. emigreáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard