EMIGRÁNT, -Ă, emigranți, -te s. m. și f., adj. (Persoană) care emigrează; emigrat. – Din fr. émigrant. (Sursa: DEX '98 )
EMIGRÁNT, -Ă s.m. și f. Persoană care emigrează. [Cf. fr. émigrant, it. emigrante]. (Sursa: DN )
EMIGRÁNT, -Ă s. m. f. cel care emigrează. (< fr. émigrant) (Sursa: MDN )
EMIGRÁNT s., adj. expatriat, pribeag. (Sursa: Sinonime )
emigránt s. m., adj. m. (sil. -grant), pl. emigránți; f. sg. emigrántă, g.-d. art. emigrántei, pl. emigránte (Sursa: Ortografic )
EMIGRÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care emigrează; care se află în emigrație. Populație ~tă. [Sil. -mi-grant] /<fr. émigrant (Sursa: NODEX )
| emigrant substantiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | emigrant | emigrantul | emigrantă | emigranta |
| plural | emigranți | emigranții | emigrante | emigrantele |
| genitiv-dativ | singular | emigrant | emigrantului | emigrante | emigrantei |
| plural | emigranți | emigranților | emigrante | emigrantelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
