EMFÁZĂ, s. f. Atitudine nenaturală, pretențioasă; afectare în scris, în vorbire, în comportare. – Din fr. emphase, lat. emphasis. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

EMFÁZĂ f. 1) Lipsă de naturalețe și simplitate în comportare și în vorbire; atitudine nenaturală și pretențioasă, manifestată în vorbire și în comportare. 2) Folosire abuzivă sau deplasată a tonului declamator și a stilului elevat. 3) Tendință în limbă constând în exagerarea unor trăsături fonetice sau morfologice. [G.-D. emfazei] /<fr. emphase, lat. emphasis (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

EMFÁZĂ s.f. Exagerare, prețiozitate, îngâmfare, afectare (în scris, în vorbire etc.). [< fr. emphase, cf. lat., gr. emphasis – aparență]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

EMFÁZĂ s. f. 1. exagerare pompoasă în ton, în alegerea cuvintelor sau în atitudine; prețiozitate, afectare, poză. 2. mod de exprimare care denotă emfază (1). (< fr. emphase, lat., gr. emphasis) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

EMFÁZĂ s. v. afectare. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

emfáză s. f., g.-d. art. emfázei (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard