EMASCULÁRE s.f. Acțiunea de a (se) emascula; emasculație; evirație. [< emascula]. (Sursa: DN )
emasculáre s. f., pl. emasculări (Sursa: Ortografic )
EMASCULÁ, emasculez, vb. I. Tranz. (Rar) A castra. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni impotent. – Din fr. émasculer. (Sursa: DEX '98 )
EMASCULÁ vb. I. tr. (Rar) A castra. ♦ tr., refl. A face, a deveni impotent. [< fr. émasculer]. (Sursa: DN )
EMASCULÁ vb. I. tr. a castra. II. tr., refl. a face, a deveni impotent. (< fr. émasculer) (Sursa: MDN )
EMASCULÁ vb. v. castra, jugăni, scopi, ste-riliza. (Sursa: Sinonime )
emasculá vb., ind. prez. 1 sg. emasculéz, 3 sg. și pl. emasculeáză (Sursa: Ortografic )
| emascula verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) emascula | emasculare | emasculat | emasculând | singular | plural |
| emasculează | emasculați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | emasculez | (să) emasculez | emasculam | emasculai | emasculasem |
| a II-a (tu) | emasculezi | (să) emasculezi | emasculai | emasculași | emasculaseși |
| a III-a (el, ea) | emasculează | (să) emasculeze | emascula | emasculă | emasculase |
| plural | I (noi) | emasculăm | (să) emasculăm | emasculam | emascularăm | emasculaserăm, emasculasem* |
| a II-a (voi) | emasculați | (să) emasculați | emasculați | emascularăți | emasculaserăți, emasculaseți* |
| a III-a (ei, ele) | emasculează | (să) emasculeze | emasculau | emasculară | emasculaseră |
* Formă nerecomandată
| emasculare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | emasculare | emascularea |
| plural | emasculări | emasculările |
| genitiv-dativ | singular | emasculări | emasculării |
| plural | emasculări | emasculărilor |
| vocativ | singular | emasculare, emasculareo |
| plural | emasculărilor |
