Dex emaciere, emaciere, definiţie emaciere, dex.ro Mobile

Dex.Ro Mobile

EMACIÉRE, emacieri, s. f. Slăbire pronunțată care apare spre sfârșitul bolilor de lungă durată; cașexie, emaciație. [Pr.: -ci-e-] – Cf. fr. émacier. (Sursa: DEX '98 )

EMACIÉRE s.f. Faptul de a se emacia; emaciație. [Pron. -ci-e-. / < emacia]. (Sursa: DN )

emaciére s. f. (sil. -ci-e-), g.-d. art. emaciérii; pl. emaciéri (Sursa: Ortografic )

EMACIÉRE ~i f. Slăbire foarte tare care apare, de obicei, după o boală îndelungată. /<fr. émacier, lat. emacescere (Sursa: NODEX )

EMACIÁ vb. I. refl. (Franțuzism) A slăbi foarte tare; a se descărna. [Pron. ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < fr. émacier, it. emaciare]. (Sursa: DN )

EMACIÁ vb. refl. a slăbi peste măsură; a se descărna. (< fr. émacier, it. emacia) (Sursa: MDN )

emaciá vb., ind. prez. 1 sg. emaciéz, 3 sg. și pl. emaciáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări

emacia verb		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) emacia	emaciere	emaciat	emaciind	singular	plural
		(a) emacia	emaciere	emaciat	emaciind	emaciază	emaciați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	emaciez	(să) emaciez	emaciam	emaciai	emaciasem
	a II-a (tu)	emaciezi	(să) emaciezi	emaciai	emaciași	emaciaseși
	a III-a (el, ea)	emaciază	(să) emacieze	emacia	emacie	emaciase
plural	I (noi)	emaciem	(să) emaciem	emaciam	emaciarăm	emaciaserăm, emaciasem*
	a II-a (voi)	emaciați	(să) emaciați	emaciați	emaciarăți	emaciaserăți, emaciaseți*
	a III-a (ei, ele)	emaciază	(să) emacieze	emaciau	emaciară	emaciaseră

* Formă nerecomandată

emaciere substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	emaciere	emacierea
nominativ-acuzativ	plural	emacieri	emacierile
genitiv-dativ	singular	emacieri	emacierii
genitiv-dativ	plural	emacieri	emacierilor
vocativ	singular	emaciere, emaciereo
vocativ	plural	emacierilor