ELUCUBRÁȚIE, elucubrații, s. f. Combinație haotică de elemente absurde; aberație. ♦ Divagație. [Var.: elucubrațíune s. f.] – Din fr. élucubration. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ELUCUBRÁȚIE s.f. 1. (Rar) Lucrare compusă, cu multă osteneală și multă răbdare, lucrând ziua și noaptea. 2. (Peior.) Combinație, lucrare haotică și greoaie, cu idei încâlcite, absurde; aberație. [Gen. -iei, var. elucubrațiune s.f. / < lat. elucubratio, cf. fr. élucubration]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

ELUCUBRÁȚIE s. f. 1. lucrare compusă cu multă osteneală și răbdare, lucrând ziua și noaptea. 2. (peior.) combinație, lucrare haotică și greoaie, cu idei încâlcite, absurde; aberație. (< fr. élucubration, lat. elucubratio) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

ELUCUBRÁȚIE s. v. absurditate. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

elucubráție s. f. (sil. -bra-ți-e), art. elucubráția (sil. -ți-a), g.-d. art. elucubráției; pl. elucubráții, art. elucubráțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

ELUCUBRÁȚIE ~i f. mai ales la pl. Combinație de idei haotice și absurde. [G.-D. elucubrației] /<fr. élucubration, lat. elucubratio, ~onis (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard