ELÓGIU, elogii, s. n. Discurs prin care este preamărit cineva; laudă deosebită adusă cuiva, apreciere foarte favorabilă. – Din fr. éloge, it. elogio. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

ELÓGIU s.n. Discurs, cuvântare prin care este lăudat cineva; laudă deosebită adusă cuiva, preamărire. [Pron. -giu. / < lat. elogium – scurtă inscripție pe statui, pe morminte, cf. it. elogio, fr. éloge]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

ELÓGIU s. n. discurs prin care este lăudat cineva sau ceva; laudă deosebită adusă cuiva. (< lat. elogium, it. elogio) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

ELÓGIU s. v. glorie. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Elogiu ≠ hulă, ponegreală (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

elógiu s. n. [-giu pron. -gĩu], art. elógiul; pl. elógii, art. elógiile (sil. -gi-i-) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

ELÓGIU ~i n. 1) Discurs prin care este lăudat cineva sau ceva. 2) fig. Laudă (exagerată) adusă cuiva; proslăvire neîntemeiată; panegiric; ditiramb. /<fr. éloge, lat. elogium (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard