ELOGIÁ, elogiez, vb. I. Tranz. A aduce elogii, a lăuda (în cuvinte entuziaste), a preamări. [Pr.: -gi-a] – Din fr. élogier. (Sursa: DEX '98 )
ELOGIÁ vb. I. tr. A lăuda, a aduce elogii, a preamări. [Pron. -gi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < it. elogiare, fr. élogier]. (Sursa: DN )
ELOGIÁ vb. tr. a aduce elogii. (< fr. élogier, it. elogiare) (Sursa: MDN )
ELOGIÁ vb. v. glorifica. (Sursa: Sinonime )
elogiá vb. (sil. -gi-a), ind. prez. 1 sg. elogiéz, 3 sg. și pl. elogiáză, 1 pl. elogiém (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. elogiéze; ger. elogiínd (sil. -gi-ind) (Sursa: Ortografic )
A ELOGIÁ ~ éz tranz. A trata cu elogii; a ridica în slavă; a slăvi; a cânta; a glorifica; a exalta. [Sil. -gi-a] /<fr. élogier (Sursa: NODEX )
A elogia ≠ a bârfi, a defăima, a denigra, a ponegri (Sursa: Antonime )
| elogia verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) elogia | elogiere | elogiat | elogiind | singular | plural |
| elogiază | elogiați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | elogiez | (să) elogiez | elogiam | elogiai | elogiasem |
| a II-a (tu) | elogiezi | (să) elogiezi | elogiai | elogiași | elogiaseși |
| a III-a (el, ea) | elogiază | (să) elogieze | elogia | elogie | elogiase |
| plural | I (noi) | elogiem | (să) elogiem | elogiam | elogiarăm | elogiaserăm, elogiasem* |
| a II-a (voi) | elogiați | (să) elogiați | elogiați | elogiarăți | elogiaserăți, elogiaseți* |
| a III-a (ei, ele) | elogiază | (să) elogieze | elogiau | elogiară | elogiaseră |
* Formă nerecomandată
