ELOCÍNȚĂ s. f. v. elocvență. (Sursa: DEX '98 )
ELOCÍNȚĂ s.f. Elocvență. [Cf. lat. eloquentia]. (Sursa: DN )
ELOCÍNȚĂ s. f. elocvență. (< lat. eloquentia) (Sursa: MDN )
elocínță s. f., g.-d. art. elocínței (Sursa: Ortografic )
| elocință substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | elocință | elocința |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | elocințe | elocinței |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | elocință, elocințo |
| plural | — |
